Boala purpura: cauze, simptome si tratament

Boala purpura, numita medical purpura trombocitopenica idiopatica (ITP), este o afectiune autoimuna in care persoana afectata are niveluri scazute de trombocite din cauza anticorpilor produsi in splina care ataca si distrug in mod gresit celulele sanguine ale corpului. Acest lucru face ca ranile sa dureze mult pana sa opreasca sangerarea, sa fie mai predispuse la infectii, sa se invineteze mai usor si chiar sa aiba sangerari in intestine sau in creier cu o lovitura minora.

Tratamentul dumneavoastra poate include administrarea unor medicamente care ajuta la cresterea numarului de trombocite, transfuzii de sange sau interventii chirurgicale, totul va depinde de originea tulburarii mentionate si de starea de sanatate in care se afla pacientul. .

Cauzele bolii purpurei

In cele mai multe cazuri, cauzele bolii purpurei sunt necunoscute. Persoanele care sufera de aceasta patologie autoimuna genereaza anticorpi care ataca si distrug propriile trombocite ale organismului, astfel incat nu isi pot indeplini functia in procesul de coagulare a sangelui si, prin urmare, nu pot opri sangerarea sau creeaza o bariera de protectie impotriva germenilor.

Unele dintre cauzele purpurei trombocitopenice idiopatice care au fost subliniate sunt urmatoarele:

  • La copii, se pare ca aceasta tulburare de sangerare poate aparea uneori dupa o infectie virala.
  • La adulti, poate aparea dupa o infectie virala, din cauza consumului unor medicamente, in timpul sarcinii sau ca parte a unui tip de boala autoimuna.

Tipuri de boli violete

Exista doua tipuri de boala de purpura, unul care afecteaza copiii si celalalt care afecteaza adultii:

  • ITP acuta: se numeste acuta deoarece durata sa este de obicei mai mica de sase luni. Apare de obicei la copii intre 2 si 4 ani si in acest caz are tendinta de a remite spontan.
  • ITP cronica: se numeste cronica deoarece dureaza mai mult de sase luni si devine adesea o tulburare permanenta. Acest lucru este mai frecvent la adulti.

In plus, este important de subliniat ca este o boala mai frecventa la copii decat la adulti si ca, desi oricine o poate prezenta, este mai frecventa la femeile tinere sub 40 de ani decat la barbati.

Simptomele bolii purpurei

Simptomele bolii purpurei pot include urmatoarele afectiuni atat la copii, cat si la adulti:

  • Invinetirea foarte usor.
  • Prezenta petesiilor, care sunt pete foarte mici rosiatice-violet pe corp, care apar din cauza sangerarii sub stratul superficial al pielii. Ele pot aparea in grupuri si pot arata ca o eruptie cutanata.
  • Rani si taieturi care necesita mult timp pentru a opri sangerarea sau in care sangele dureaza mult sa se coaguleze.
  • Prezenta sangelui in urina sau scaun.
  • Menstrua cu un flux foarte abundent. Acesta este un semn foarte frecvent in randul femeilor cu aceasta tulburare de sangerare.
  • Sangerare de cauza necunoscuta in nas sau gingii.
  • Doar in cazuri rare: sangerare in interiorul tractului intestinal sau a creierului.

Diagnosticul bolii purpurei

Purpura trombocitopenica idiopatica (ITP) poate fi diagnosticata printr-o serie de teste si examinari medicale.

Pentru inceput, specialistul va studia istoricul medical al pacientului si va efectua un examen fizic. Dupa aceea, va solicita un test de sange complet sau o hemoleucograma pentru a renunta celulele sanguine si trombocitele si va verifica daca nivelurile acestora sunt mai mici decat in ​​mod normal.

Pe langa cele de mai sus, in alte cazuri, specialistul poate solicita si un examen de maduva osoasa pentru a exclude ca simptomele prezentate sa fie cauzate de alte afectiuni.

Numai in cazuri atipice, se poate face o tomografie computerizata (CT) daca se crede ca ar putea exista sangerare in creier.

Tratamentul bolii purpurei la adulti

Este foarte probabil ca cazurile usoare de ITP sa nu necesite tratament specific, ci doar monitorizarea nivelului lor de trombocite.

Tratamentul bolii purpurei se efectueaza atunci cand pacientii au niveluri de trombocite sub 20.000/mm3 si poate consta in ceea ce aratam mai jos.

Droguri

  • Corticosteroizi (cum ar fi prednison): medicamente care ajuta la cresterea nivelului trombocitelor
  • Imunosupresoare: Medicamente administrate atunci cand nivelurile trombocitelor raman scazute dupa tratamentul cu corticosteroizi.
  • Gamma globulina: perfuzii (intravenoase) din aceasta proteina din plasma sanguina care contine anticorpi care previn distrugerea trombocitelor.
  • Terapia anti-RhD: administrarea uneia sau mai multor injectii pentru a reduce anticorpii prezenti in fluxul sanguin.

Interventie chirurgicala

Atunci cand medicamentele nu raspund si nu sunt suficiente pentru tratarea bolii purpurei, medicul specialist poate recomanda pacientului sa fie supus unei interventii chirurgicale pentru indepartarea splinei (splenectomie). Acest organ este responsabil pentru producerea majoritatii anticorpilor care provoaca distrugerea trombocitelor si a celulelor sanguine vechi.

Indepartarea splinei face ca organismul sa fie mult mai putin capabil sa lupte impotriva infectiilor si, ca atare, este o optiune care este luata in considerare doar atunci cand toate celelalte tratamente medicale au esuat.

Tratamentul bolii purpurei la sugari si copii

Cand aceasta tulburare afecteaza copiii, in cele mai multe cazuri nu este necesar un tratament medical specific si poate fi suficient pentru a trata simptomele hemoragice.

In cazurile in care este necesar un tratament medical specific, se poate recomanda consumul de prednison sau perfuzii intravenoase de gama globuline pentru a creste mai rapid numarul de trombocite.

Este important de retinut ca atat adultii, cat si copiii cu aceasta boala nu ar trebui sa ia aspirina, ibuprofen sau warfarina, deoarece aceste medicamente interfereaza cu functia trombocitelor in procesul de coagulare a sangelui si, prin urmare, pot provoca sangerari.

Este boala violeta contagioasa?

La intrebarea daca boala violet este contagioasa, trebuie sa spunem nu, deoarece este o tulburare autoimuna care nu se transmite de la o persoana la alta.

S-a subliniat ca nu se poate confirma ca este o boala ereditara, intrucat nu s-a gasit nicio relatie care sa stabileasca ca se transmite de la parinti la copii.