Biologic, din interactiunea celor doua categorii, Yin si Yang, rezulta nemarginirea formelor si fenomenelor vietii intr-o structura ordonata ce se automodeleaza continuu, consumand energie din exterior. In lupta cu dezordinea, aceasta structura cuprinde ansamblul proceselor fizice si chimice prin care energia din apa, aer, soare si nastere este utilizata pentru desfasurarea proceselor biologice specifice. Toate aceste procese produc curenti electrici care sunt folositi de celule in travaliul lor.
In limba japoneza, energia vitala este desemnata prin termenul KI, concept care sta la baza tuturor activitatilor japonezilor si al Artelor Martiale. Intregul Univers este patruns de aceasta energie subtila, care constituie insasi fundamentul creatiei.
Dictionarul afirma ca energia este capacitatea unui sistem de a realiza un lucru mecanic, deci, forta activa. Aceasta forta activa pune permanent in miscare fenomenele si lucrurile, dandu-le noi valente calitative si cantitative.
Bioenergia exprima interactiunea dintre atomi, tesuturi, organe si interdependenta cu mediul inconjurator. Organismele vii nu sunt altceva decat grupari de atomi legate prin energie: chimica, atomica, mecanica, electrica, calorica, pisihica-mentala. Toate aceste tipuri de energie sunt forme particulare de manifestare a energiei vitale.
Se presupune ca acupunctura ar fi o mostenire lasata pamantenilor in vremuri ancestrale de catre o civilizatie demult apusa. Se poate constata o conceptie comuna a mai multor civilizatii privind un anume circuit al energiei vitale prin corp. Aceste trasee bine “desenate” pe si in interiorul corpului uman, prin anumite tehnici de masaj, presare, impungere, scot la iveala niste puncte energo-terapeutice prin care se stabileste un contact energetic cu mediul exterior. Aici medicina alopata se izbeste de o conceptie pe care abia in ultimele decenii a incercat sa o decodifice si de analogii ce apeleaza la Cosmos, Univers, Sacru, intreaga literatura chineza de specialitate fiind impregnata de simboluri celeste. Dar cum medicina alopata nu tine cont de relatia omului cu Sacrul, simbolistica mitica apare doar ca o poveste din vechime.
Medicina traditionala chineza urmareste deblocarea traseelor energetice, pentru a restabili armonia Omului cu Universul, altfel spus, pentru a fluidiza energia vitala, care circula atat in Macro cat si in Microunivers. In studiul adevarului, gandirea orientala porneste de la Universal spre Particular, apeland la Semiotica, in timp ce gandirea occidentala incearca sa disece cat mai pragmatic subiectul, ignorand unitatea partilor componente. In ceste conditii, neconcordanta de limbaj si de metoda, naste discrepante intre cele doua moduri de gandire, care totusi pot fi conciliate prin semnificatia acordata “Cuvantului” in cele doua traditii., occidentala si orientala.
In conceptia occidentala de factura crestina, Cuvantul este sinonim cu Dumnezeu. In Evanghelia lui Ioan, se spune ca “ la inceput era Cuvantul si Cuvantul era Dumnezeu”. Dupa cum sustine teologia crestina, Dumnezeu este creatorul intregului Univers si al Omului. In conceptia orientala, Cuvantul contine energia vitala KI, care se manifesta pentru a crea. Asadar, aceasta energie, prim manifestarea sa este cea care a facut posibila aparitia Uiniversului si implicit a Omului. Prin urmare, cele doua ideologii afirma raspicat functia creatoare a Cuvantului. De aici, pe cale de consecinta, Dumnezeul crestinilor nu este altceva decat KI-ul orientalilor, energia vitala fiind una si aceeasi.
In Artele Martiale enetgia vitala se manifesta prin forta mentala si concentrare. Tehnica de a concentra aceste elemente in HARA (abdomen) se numeste HARAGEI (arta pantecului) si este indispensabila oricarui practicant evoluat, pe langa forta si energia regeneratoare, la dezvoltarea magnetismului personal si a vointei. In ultima instanta, se ajunge la eliberarea de angoase si alte stari psihice negative, deschizandu-se portile sufletului si ale mintii, fie instantaneu, printr-o experienta inopinanta, fie prin experienta si comprehensiunea cunostintelor acumulate (SATORI).
Manifestarea dinamica a Ki-ului in exterior se face prin KI-AI (strigatul care da viata), in momentul premergator atacului. Activitatea psihica a adversarului este paralizata pe moment, aparand starea de (BONNO-pasiune perturbatorie) deruta. Este exact momentul oportun de lansare a atacului. Un practicant de arte martiale trebuie sa-si dezvolte starea interioara de “spirit vesnic treaz”, o stare de veghe si de alerta, in care spiritul ramane lucid si imobil, care nu se fixeaza nicaieri. Marele preot, artist si diplomat Takuan Zenshi, transmite acest principiu din dorinta de a transforma tehnica luptei in arta si comportament estetic.
KI-AI-ul este de mai multe tipuri, in functie de momentul luptei. Miyamoto Musashi, in lucarea “Cartea celor cinci simturi” (Gori no sho), treteaza problema KI-AI-ului in felul urmator: exista mai multe feluri de tipete: primul tipat, tipatul de la mijloc si tipatul final. Ele corespund exact unui moment al luptei si reprezinta un semn al fortei; se tipa in fata unui incendiu, se tipa pentru a invinge vantul si valul. Tipatul arata forta. In tactica de masa, tipatul trebuie sa fie cat mai exagerat; tipatul in timpul luptei, trebuie sa fie pe un ton mai grav si sa vina din abdomen, adanc. Dupa obtinerea victoriei, se scoate un tipat mare si puternic.
In tactica individuala, pentru a-l face pe adversar sa se miste, se simuleaza o lovitura scotand un strigat, dupa care se aplica lovitura. Dupa doua lovituri se scoate alt tipat, cel al victoriei. Aceste tipete se numesc “tipatul care precede si tipatul care urmeaza”. Trebuie evitat sa se dea un tipat mare in acelasi timp cu aplicarea loviturii. Daca se tipa in timpul luptei, este pentru a se fixa un ritm. In acel moment se tipa pe un ton grav. Prin urmare, KI-AI, are un rol hotarator in obtinerea victoriei.
